Chinuit de o nemiloasa raceala si cu gatu’-n pioneze, am bagat nurofeni si septoleti la greu sa prind Advertising Show in ultima zi. Ametit dupa batalia cu migrenele si durerile de gat, am nimerit in alta batalie: cea pentru un loc de parcare. Am zis si eu ca daca ma duc in ultima zi n-o fi agitatia aia mare si pot sa ma delectez in liniste si candoare cu minunatiile publicitare. M-am inselat grav. M-am invartit vreo zece minute si am gasit o juma’ de parcare. M-am facut eu suplu si m-am strecurat acolo. Ajuns in fata intrarii, nici nu dau sa intru bine ca-mi si sar in ochi 2 pitipoance cu flyere care mai de care mai colorate, falfaindu-le in mana. Trec mai departe. Casa de bilete. Biletu’: 6 lei. Cand sa intru ma loveste inspiratia ca ar fi trebuit sa-mi iau si eu cartile de vizita la mine, ca deh… asa cica se fac relatiile. Nu alea conjugale…  Bag adanc mana in buzunar si… ca sa vezi… 3 bucati carti de vizita zaceau uitate p-acolo, indoite, murdare pe alocuri…  Dau sa intru. O tanti frumos imbracata ma intreaba de sanatate si imi cere o carte de vizita. In fix a doua fractiune de secunda ma gandesc sa pastrez cartile de vizita pentru oamenii din pavilion, ca doar pentru ei am venit, si ii soptesc amabil ca nu am. Spune: “Nicio problema. Completati acest formular, il depuneti la biroul din dreapta si puteti intra!” Ma uit la formular, doua pagini fata/verso, multe casute de bifat, ma uit la biroul din dreapta, zece persoane la coada…  bag mana in buzunar si scot o carte de vizita. Problem solved. Intru. Cu gura pana la urechi si ochii mari, ma avant in capul scarilor sa am o privire de ansamblu. Brusc, zambetul s-a dus draq, la fel si ochii aia mari. Nu stiu ce ma asteptam sa vad, dar am avut aceeasi senzatie pe care o am sambata dimineata cand ma duc in piata sa-mi iau morcovi si cartofi. Toata lumea aranjata frumos, stateau cuminti la standurile lor banale, doua-trei balonase cu heliu atarnau p-acolo, un print lipit in sictir pe un perete si gata standu. Am zis totusi sa cobor, ca doar n-am irosit o carte de vizita degeaba. Merg ce merg si toti se laudau cu plotterele lor, ca ce mari sunt si ce culori frumoase scot (jos palaria aici la calitatea printului) dar toti au imprumutat se pare acelasi model de prezentare. Toaaaate printurile erau aruncate…  da da, aruncate… pe jos. De ceeee? Probabil… “vezi dom’ne, ca orice le-ai face, nu ies culorile de pe ele!” Si “Suntem atat de profi incat ne permitem sa-ti aruncam astea asa in scarba, ca ne permitem, deh!” Ei bine, singurul mesaj pe care l-am captat eu din toata campania asta de promovare cu printurile pe jos a fost: “Calcati-ne in picioare!”. Sa nu fiu rautacios, am vazut si lucruri interesante, pachete de promovare, tehnici de gravura laser performante, personalizari pe fel de fel de dracii…  dar tot mi s-a parut totul ca la piata-n Rahova. Ne-am mai invartit noi p-acolo vreo trei sferturi de ceas si-am plecat cu bratele pline de oferte, brosuri si flyere luate pe nevrute, dar obligati de salbaticia cu care iti erau aruncate in nas. Doamnelor si domnilor publicitari… si nu numai, acesta a fost pe scurt Edvărtaizing Şou 2008. Ne bucuram totusi ca se organizeaza asa ceva si la noi de vreo 6 ani incoace si speram intr-o dezvoltare din ce in ce mai grandioasa a acestui eveniment. Şou-le, si iu in tutauzănendnain.

Free Image Hosting at www.ImageShack.usFree Image Hosting at www.ImageShack.usFree Image Hosting at www.ImageShack.us

Free Image Hosting at www.ImageShack.usFree Image Hosting at www.ImageShack.usFree Image Hosting at www.ImageShack.us